română

Etimologie

Origine incertă. Probabil din germană. Confer bulgară стръгаkи (străgaci) („răzuitor”).

Pronunție

  • AFI: /as.trəˈgaʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
astrăgaci
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ astrăgaci astrăgace
Articulat astrăgaciul astrăgacele
Genitiv-Dativ astrăgaciului astrăgacelor
Vocativ astrăgaciule astrăgacelor
  1. instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute.


Traduceri

Referințe