întors

română

Din verbul a întoarce.

Declinarea substantivului întors
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întors	întoarse
Articulat	întorsul	întoarsele
Genitiv-Dativ	întorsului	întoarselor
Vocativ	întorsule	întoarselor

Declinarea adjectivului întors
	Singular	Plural
Masculin	întors	întorși
Feminin	întoarsă	întoarse
Neutru	întors	întoarse

revenit la locul de plecare.
(despre obiecte) răsucit, încovoiat, strâmb.
(pop.) jugănit, castrat.
(fig.) (rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) sucit, ciudat.
(fig.) (rar, despre cuvinte sau despre vorbire) meșteșugit.

(loc. adj.) (fam.) întors pe dos = profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat.

A face (sau a apuca) cale (a) întoarsă = a se întoarce din drum
A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare

Din întoarce.