răzuitor

română

Etimologie

Din a răzui + sufixul -itor.

Pronunție

• AFI: /rə.zu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului răzuitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răzuitor	răzuitoare
Articulat	răzuitorul	răzuitoarele
Genitiv-Dativ	răzuitorului	răzuitoarelor
Vocativ	răzuitorule	răzuitoarelor

1. unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

1. răzătoare.
2. unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța).
3. mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit.
4. unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online