auditor
Etimologie
Din franceză auditeur < latină auditor, auditoris.
Pronunție
- AFI: /a.u.di'tor/
Substantiv
Declinarea substantivului auditor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | auditor | auditori |
Articulat | auditorul | auditorii |
Genitiv-Dativ | auditorului | auditorilor |
Vocativ | auditorule | auditorilor |
- persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Declinarea adjectivului auditor | ||
Singular | Plural | |
Masculin | auditor | auditori |
Feminin | auditoare | auditoare |
Neutru | auditor | auditoare |
- care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(English)
Variante
- (ieșit din uz) auditour
Etimologie
Din anglo-normandă auditour < latină audītor („auditor, ascultător, auzitor”).
Pronunție
- AFI: /ˈɔdɪtɚ/
Substantiv
auditor, pl. auditors
- (fin.) revizor, revizor contabil
- The auditor reports to the shareholders.
- (ec.) controlor
- (educ.) revizor școlar
- (rar) auditor, ascultător, auzitor
Sinonime
- 2: (ec.) comptroller
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Referințe
(galego)
Etimologie
Din latină audītor („auditor, ascultător, auzitor”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
auditor m., auditores pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din verbul audiō („a auzi, a asculta”).
Pronunție
- AFI: /au̯ˈdiː.tor/
Substantiv
Declinarea substantivului audītor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | audītor | audītōrēs |
Genitiv | audītōris | audītōrum |
Dativ | audītōrī | audītōribus |
Acuzativ | audītōrem | audītōrēs |
Ablativ | audītōre | audītōribus |
Vocativ | audītor | audītōrēs |
- auditor, ascultător, auzitor
- (fin., ec.) revizor, revizor contabil, controlor
- (educ.) elev, școlar, discipol
- (p.meton.) cititor
Sinonime
- 3: (educ.) discipulus
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din audiō.
Verb
- forma de persoana a II-a singular la viitor pasiv imperativ pentru audiō.
- forma de persoana a III-a singular la viitor pasiv imperativ pentru audiō.
Referințe
(occitan)
Etimologie
Din latină audītor („auditor, ascultător, auzitor”).
Pronunție
- AFI: /awdiˈtu/
Substantiv
auditor m., auditors pl.
Referințe
Etimologie
Din latină audītor („auditor, ascultător, auzitor”).
Pronunție
- (Portugalia) AFI: /aw.diˈtoɾ/
Substantiv
auditor m., auditores pl.
Sinonime
- 3: ouvidor
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Referințe
(español)
Etimologie
Din latină audītor („auditor, ascultător, auzitor”).
Pronunție
- AFI: /aw.ðiˈtoɾ/
Substantiv
auditor m., auditores pl.
Sinonime
- 3: oyente