autoflagela

română

Etimologie

Din auto- + a flagela.

Pronunție

• AFI: /ˌa.u.to.fla.ʤeˈla/

Verb

Conjugarea verbului (se) autoflagela
Infinitiv	a (se) autoflagela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) autoflagelez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) autoflageleze
Participiu	autoflagelat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre adepții unor secte religioase; adesea fig.) a se biciui singur, a se supune unor torturi fizice din fanatism religios.

Cuvinte derivate

• autoflagelare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online