flagela
română
Etimologie
Din franceză flageller < latină flagellare.
Pronunție
- AFI: /fla.ʤeˈla/
Verb
| Conjugarea verbului flagela | |
| Infinitiv | a flagela |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
flagelez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să flageleze |
| Participiu | flagelat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui.
- (v.tranz.) a critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online