română

Etimologie

Din franceză flageller < latină flagellare.

Pronunție

  • AFI: /fla.ʤe'la/


Verb


Conjugarea verbului
flagela
Infinitiv a flagela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
flagelez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să flageleze
Participiu flagelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui.
  2. (v.tranz.) a critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe