Etimologie

Din franceză énergie < latină energia.

Pronunție

  • AFI: /e.ner'ʤi.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
energie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ energie energii
Articulat energia energiile
Genitiv-Dativ energiei energiilor
Vocativ energio energiilor
  1. capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată.
    Am pierdut energia.
  2. forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa.
    Dă dovadă de o energie inepuizabilă.
  3. fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe