azvârlitură

română

Etimologie

Din a azvârli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /az.vɨr.li'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
azvârlitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ azvârlitură azvârlituri
Articulat azvârlitura azvârliturile
Genitiv-Dativ azvârliturii azvârliturilor
Vocativ azvârlitură azvârliturilor
  1. faptul de a azvârli; distanța până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită.

Expresii

  • O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică


Traduceri

Referințe