română

Variante

Etimologie

Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); este posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș („amestecat, bălmăjit”), din slavă (veche) *valŭmŭ („amestecat”). Este un cuvânt care apare în alte limbi, confer maghiară bálmos, poloneză balmosz, ruteană balmuš, bulgară belmăz, fără a fi cu putință să precizăm dacă este vorba de împrumuturi din română.

După Cihac, II, 478 și DAR, cuvântul român provine din maghiară; Drăganu, Dacor., V, 330 derivă din română celelalte cuvinte (pentru ruteană și poloneză, confer și Miklosich, Wander., 12 și DAR). Talmeș-balmeș pare formație expresivă, ca tura-vura, terchea-berchea (după DAR, talmeș ar fi maghiară tálfel de mâncare”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbal.moʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
balmoș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balmoș invariabil
Articulat balmoșul invariabil
Genitiv-Dativ balmoșului invariabil
Vocativ balmoșule invariabil
  1. mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puțin mălai.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe