fiert

română

Etimologie

Din verbul a fierbe. Probabil din latină populară *fertus, formă scurtă pentru *fervitus < latină ferveō, fervere („a fierbe, a arde”). Confer aromână hertu și dialectul din Apulia fiersetu.

Pronunție

• AFI: /ˈfjert/

Adjectiv

Declinarea adjectivului fiert
	Singular	Plural
Masculin	fiert	fierți
Feminin	fiartă	fierte
Neutru	fiert	fierte

1. (despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) care a fost supus fierberii.
2. (despre alimente) preparat prin fierbere.
3. (fig.) necăjit, supărat, amărât.

Antonime

• crud

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

fierbător, fierbătoare fierbe fierbere fierbinte fierbințeală

fiertoare fiertură nefiert profierbe refierbe

Expresii

• (fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs

Traduceri

care a fost supus fierberii

engleză: boiled (English) franceză: bouilli (français) greacă: βρασμένος (Ελληνικά) italiană: bollito (italiano)

spaniolă: hervido (español) suedeză: kokt (svenska) turcă: kaynama (Türkçe), kaynayış (Türkçe)

Etimologie

Din fierbe.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru fierbe.

Referințe

• DEX online