banalitate
română
Etimologie
Din franceză banalité.
Pronunție
- AFI: /ba.na.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului banalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | banalitate | banalități |
| Articulat | banalitatea | banalitățile |
| Genitiv-Dativ | banalității | banalităților |
| Vocativ | banalitate | banalităților |
- (la sg.) caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun și lipsit de originalitate.
- (concr.) lucru banal, vorbă banală, idee banală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online