bandit

română

Etimologie

Din franceză bandit, italiană bandito.

Pronunție

• AFI: /ban'dit/

Substantiv

Declinarea substantivului bandit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bandit	bandiți
Articulat	banditul	bandiții
Genitiv-Dativ	banditului	bandiților
Vocativ	banditule	bandiților

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster.

Cuvinte derivate

• banditesc
• banditește

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online