tâlhar

română

Variante

• tălhar

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /tɨl'har/

Substantiv

Declinarea substantivului tâlhar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tâlhar	tâlhari
Articulat	tâlharul	tâlharii
Genitiv-Dativ	tâlharului	tâlharilor
Vocativ	tâlharule	tâlharilor

1. persoană care comite o tâlhărie; bandit.
2. epitet dat unui om ticălos, nemernic.
3. (fam.) ștrengar, hoțoman, șmecher.

Cuvinte derivate

• tâlhărea
• tâlhăresc
• tâlhărește
• tâlhări
• tâlhărie
• tâlhăroaică
• tâlhăroi
• tălhărășug

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online