română

Etimologie

Din engleză beatnic.

Pronunție

  • AFI: /'bit.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
beatnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ beatnic beatnici
Articulat beatnicul beatnicii
Genitiv-Dativ beatnicului beatnicilor
Vocativ beatnicule beatnicilor
  1. intelectual (american) care practică o filozofie contestatară și are o ținută neîngrijită; (p.gener.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. hippy.


Traduceri

Anagrame

Referințe