cabinet

română

Etimologie

Din franceză cabinet.

Pronunție

• AFI: /ka.bi'net/

Substantiv

Declinarea substantivului cabinet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cabinet	cabinete
Articulat	cabinetul	cabinetele
Genitiv-Dativ	cabinetului	cabinetelor
Vocativ	cabinetule	cabinetelor

1. încăpere dintr-o locuință sau dintr-o instituție, folosită pentru exercitarea unei profesiuni.
2. biroul unei persoane cu muncă de răspundere.

   Cabinetul ministrului

3. încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc.

   Cabinet de numismatică.

4. secție sau serviciu în întreprinderi, în instituții de învățământ etc., destinate unor studii și consultații de specialitate.

   Cabinet tehnic.

5. (în unele țări) consiliu de miniștri; guvern.
6. mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preț.

Cuvinte compuse

• șef de cabinet, director de cabinet
• lucrări de cabinet
• cabinet de instrucție

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• beatnic

Referințe

• DEX '98 via DEX online