belciug

română

Etimologie

Din slavă (veche) *bĕličugŭ. Totuși, cuvântul nu este slav, ci turc (= bilezik „brățară”).

Pronunție

• AFI: /belˈʧjuɡ/

Substantiv

Declinarea substantivului belciug
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	belciug	belciuge
Articulat	belciugul	belciugele
Genitiv-Dativ	belciugului	belciugelor
Vocativ	belciugule	belciugelor

1. verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanț etc.
2. braț de râu care în perioadele de secetă rămâne ca un lac sinuos.

Cuvinte derivate

• belciugat

Expresii

• A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână
• (fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online