beli
Etimologie
Din latină vēllĕre („a smulge”), cu schimbare de conjugare, datorită formei incoative a verbului; confer catalană esbellegar („a sfâșia”) < latină *exvēllĭcāre.
În mod tradițional s-a păstrat derivarea din slavă (veche) belŭ („alb”), bĕliti („a albi”), cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat român (confer bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”.
Pronunție
- AFI: /be'li/
Verb
Conjugarea verbului beli | |
Infinitiv | a beli |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
belesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să belească |
Participiu | belit |
Conjugare | IV |
Cuvinte derivate
Expresii
- A-(și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online