română

Etimologie

Din alb sau latină *albīre < albēscere < albēscō.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) albi
Infinitiv a (se) albi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) albesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) albească
Participiu albit
Conjugare IV
  1. (v.refl., intranz. și tranz.) a deveni sau a facedevină (mai) alb.
    Albesc pânza.
  2. a trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenții naturali.
  3. a colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens.
  4. a decolora, parțial sau total, un anumit produs.
  5. (v.intranz.) a încărunți; p. ext. a îmbătrâni.
  6. (v.intranz.) a ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe).
  7. (fig.) a străluci.
    Prin frunze ascunsă albește o vale. - (Macendonski).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe