grație
Etimologie
Din latină gratia.
Pronunție
- AFI: /ˈgra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului grație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grație | grații |
| Articulat | grația | grațiile |
| Genitiv-Dativ | grației | grațiilor |
| Vocativ | grație | grațiilor |
- drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec.
- bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva.
- ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă).
- (cu valoare de prepoziție) datorită.
Cuvinte compuse
Expresii
- (peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri
- A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva
- Anul de grație... = formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online