Variante

Etimologie

Din turcă beştahta (Roesler 589; Șeineanu, II, 47), confer neogreacă μπεζακτᾶς.

Pronunție

  • AFI: /be.sakˈte̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
besactea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ besactea besactele
Articulat besacteaua besactelele
Genitiv-Dativ besactelei besactelelor
Vocativ besactea besactelelor
  1. (înv.) cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.


Traduceri

Referințe