besvika

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche besvika < germană medie de sus beswiken, beswicken. Înrudit cu daneză besvige și neerlandeză bezwijken.

Pronunție

• AFI: /bɛˈsviːka/

Verb

Conjugarea verbului besvika
	Activ	Pasiv
Infinitiv	besvika	besvikas
Prezent	besviker	besviks, besvikes
Perfect	besvek	besveks
Supin	besvikit	besvikits
Imperativ	besvik
Participiu
Prezent	besvikande, besvikandes
Perfect	besviken

1. (înv.) a trăda
2. (înv.) a amăgi, a induce în eroare
3. a dezamăgi

Sinonime

• 1: förråda
• 2: förvilla, vilseleda

Cuvinte derivate

• besvikelse

Cuvinte apropiate

• svika

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary