induce
Etimologie
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului induce | |
Infinitiv | a induce |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
induc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să inducă |
Participiu | indus |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru.
- (log.) a face un raționament inductiv.
- a produce un câmp electric prin inducție electromagnetică.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A induce în eroare = a înșela, a amăgi
Traduceri
Etimologie
Din induce.