bielă

română

Etimologie

Din franceză bielle.

Pronunție

• AFI: /biˈe.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului bielă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bielă	biele
Articulat	biela	bielele
Genitiv-Dativ	bielei	bielelor
Vocativ	bielă	bielelor

1. organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• albei
• albie
• balei
• balie
• băile
• abile

Referințe

• DEX '98 via DEX online