biruit
română
Etimologie
Din a birui.
Pronunție
- AFI: /bi.ru'it/
Adjectiv
Declinarea adjectivului biruit | ||
Singular | Plural | |
Masculin | biruit | biruiți |
Feminin | biruită | biruite |
Neutru | biruit | biruite |
- bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt.
- (fig.) stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online