tăbăcit

română

Din verbul a tăbăci.

Declinarea substantivului tăbăcit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăbăcit	tăbăcite
Articulat	tăbăcitul	tăbăcitele
Genitiv-Dativ	tăbăcitului	tăbăcitelor
Vocativ	tăbăcitule	tăbăcitelor

Declinarea adjectivului tăbăcit
	Singular	Plural
Masculin	tăbăcit	tăbăciți
Feminin	tăbăcită	tăbăcite
Neutru	tăbăcit	tăbăcite

(despre piele) care a fost transformat, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură.
(fig.) (despre pielea sau trupul omului) ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă; bătucit, înăsprit.

Din tăbăci.