blendă

română

Etimologie

Din germană Blende, franceză blende.

Pronunție

• AFI: /'blen.də/

Substantiv

Declinarea substantivului blendă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blendă	blende
Articulat	blenda	blendele
Genitiv-Dativ	blendei	blendelor
Vocativ	blendă	blendelor

1. rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc.
2. (cin.) suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• blânde

Referințe

• DEX '98 via DEX online