română

Etimologie

Din germană Bonität.

Pronunție

  • AFI: /bo.ni'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
bonitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bonitate bonități
Articulat bonitatea bonitățile
Genitiv-Dativ bonității bonităților
Vocativ bonitate bonităților
  1. capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență.
  2. capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate.


Traduceri

Anagrame

Referințe