bonitate

română

Etimologie

Din germană Bonität.

Pronunție

• AFI: /bo.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului bonitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bonitate	bonități
Articulat	bonitatea	bonitățile
Genitiv-Dativ	bonității	bonităților
Vocativ	bonitate	bonităților

1. capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență.
2. capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• betonați
• bonteați

Referințe

• DEX '98 via DEX online