Un borșișor

română

Etimologie

Din borș + sufixul -ișor.

Pronunție

  • AFI: /bor.ʃi'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
borșișor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ borșișor borșișori
Articulat borșișorul borșișorii
Genitiv-Dativ borșișorului borșișorilor
Vocativ borșișorule borșișorilor
  1. (bot.) (Sempervivum, mai ales Sempervivum schlehani) plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori roz, răspândită pe stâncile calcaroase.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe