rujă
Vezi și : ruja |
Variante
Etimologie
Din bulgară ружа (ruža), руж (ruž) < inevitabil din latină rosa. Confer și sârbocroată ruža.
Pronunție
- AFI: /'ru.ʒə/
Substantiv
Declinarea substantivului rujă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rujă | ruji |
Articulat | ruja | rujile |
Genitiv-Dativ | rujii | rujilor |
Vocativ | rujă | rujilor |
- (bot.; reg.) măceș.
- (bot.; reg.) trandafir.
- (fig.; pop.) nume dat unei persoane frumoase.
- (fig.; reg.) roșeață, rumeneală în obraz.
- (bot.) (Sedum rosea sau Rhodiola rosea) plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină.
Sinonime
- 1: (bot.) măceș
- 2: (bot.) trandafir, roză
- 4: roșeață, rumeneală
- 5: (bot.) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
plantă; floare (Rosa canina)
|
plantă; floare (Rosa)
|
culoare roșie a feței
|
plantă; floare (Sedum rosea)
Etimologie
Din franceză ruche.
Substantiv
Declinarea substantivului rujă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rujă | ruje |
Articulat | ruja | rujele |
Genitiv-Dativ | rujei | rujelor |
Vocativ | rujă | rujelor |
- (fam.) bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte.
Paronime
Vezi și
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online