botó
Vezi și : boto, bôto, bötö |
(català)
Etimologie
Din franceză veche boton (astăzi bouton), care provine din bouter, boter („a împinge, a vârî”) < inevitabil de origine germanică.
Pronunție
Substantiv
botó m., botons pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- botó de pressió
- botó d'or, botó daurat
- botó d'Orient
- botó de foc
- botons de frare
- botons de gat
- botons de gos
- botons de puny