nasture
Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer italiană nastro ("panglică").
Pronunție
- AFI: /'nas.tu.re/
Substantiv
Declinarea substantivului nasture | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | nasture | nasturi |
Articulat | nasturele | nasturii |
Genitiv-Dativ | nasturelui | nasturilor |
Vocativ | ' | ' |
- obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care servește la încheiatul hainelor, al pernelor etc. sau ca ornament la o haină.
- (reg.) tabletă, comprimat, pastilă (conținând o substanță medicamentoasă).
Sinonime
- (pop.) bumb
Cuvinte derivate
Traduceri
obiect
|
|