bragă

română

Etimologie

Din rusă брага (braga) < de origine incertă.

Poate de origine celtică, confer galeză brag. Intrase în limba latină ca braciare.

Pronunție

• AFI: /'bra.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului bragă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bragă	brăgi
Articulat	braga	brăgile
Genitiv-Dativ	brăgii	brăgilor
Vocativ	bragă	brăgilor

1. băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă.

Cuvinte derivate

• bragagiu

Expresii

• (fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online