branchipus
română
Etimologie
Din latină branchipus.
Pronunție
- AFI: /ˈbran.hi.pus/
Substantiv
| Declinarea substantivului branchipus | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | branchipus | invariabil |
| Articulat | branchipusul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | branchipusului | invariabil |
| Vocativ | branchipusule | invariabil |
- crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite, întâlnit în bălțile temporare (Branchipus stagnalis).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online