branchipus

română

Etimologie

Din latină branchipus.

Pronunție

• AFI: /ˈbran.hi.pus/

Substantiv

Declinarea substantivului branchipus
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	branchipus	invariabil
Articulat	branchipusul	invariabil
Genitiv-Dativ	branchipusului	invariabil
Vocativ	branchipusule	invariabil

1. crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite, întâlnit în bălțile temporare (Branchipus stagnalis).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online