crustaceu
Etimologie
Din franceză crustacé < latină crusta.
Pronunție
- AFI: /krus.ta'ʧew/
Substantiv
Declinarea substantivului crustaceu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | crustaceu | crustacee |
Articulat | crustaceul | crustaceele |
Genitiv-Dativ | crustaceului | crustaceelor |
Vocativ | crustaceule | crustaceelor |
- (la pl.) clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă.
- (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
Cuvinte apropiate
Traduceri
clasă de animale nevertebrate cu corpul acoperit cu o crustă chitinoasă