broatec

română

Etimologie

Din latină brotachus.

Pronunție

• AFI: /'bro̯a.tek/

Substantiv

Declinarea substantivului broatec
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	broatec	broateci
Articulat	broatecul	broatecii
Genitiv-Dativ	broatecului	broatecilor
Vocativ	broatecule	broatecilor

1. animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea).

Cuvinte derivate

• buratic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• orbecat

Referințe

• DEX '98 via DEX online