perniță

română

Variante

• periniță

Etimologie

Din pernă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /per'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului perniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	perniță	pernițe
Articulat	pernița	pernițele
Genitiv-Dativ	perniței	pernițelor
Vocativ	perniță	pernițelor

1. diminutiv al lui pernă; pernuță, pernioară, pernișoară; (spec.) puișor.
2. (urmat adesea de determinarea „de ace”) săculeț de diferite forme, umplut cu câlți, vată, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace și bolduri; pernuță.
3. piesă confecționată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da îmbrăcămintei respective forma corespunzătoare umărului.
4. mică pernă confecționată din țesătură de lână sau de bumbac, cusută cu sârmă subțire de cupru, montată în cutia de osie inferioară a vehiculelor de cale ferată și folosită la ungerea fusului osiilor.
5. (în forma periniță) dans popular în care un băiat iese în centrul horei, își alege din horă o fată cu care îngenunchează (pe o pernă sau o batistă) și o sărută, fata urmând să facă în continuare același lucru cu alt băiat; melodie după care se execută acest dans.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online