română

Variante

Etimologie

Din pernă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /per'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
perniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ perniță pernițe
Articulat pernița pernițele
Genitiv-Dativ perniței pernițelor
Vocativ perniță pernițelor
  1. diminutiv al lui pernă; pernuță, pernioară, pernișoară; (spec.) puișor.
  2. (urmat adesea de determinarea „de ace”) săculeț de diferite forme, umplut cu câlți, vată, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace și bolduri; pernuță.
  3. piesă confecționată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da îmbrăcămintei respective forma corespunzătoare umărului.
  4. mică pernă confecționată din țesătură de lână sau de bumbac, cusută cu sârmă subțire de cupru, montată în cutia de osie inferioară a vehiculelor de cale ferată și folosită la ungerea fusului osiilor.
  5. (în forma periniță) dans popular în care un băiat iese în centrul horei, își alege din horă o fată cu care îngenunchează (pe o pernă sau o batistă) și o sărută, fata urmândfacă în continuare același lucru cu alt băiat; melodie după care se execută acest dans.


Traduceri

Referințe