brum

română

Etimologie

Din germană Brummen.

Pronunție

• AFI: /brum/

Substantiv

Declinarea substantivului brum
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brum	invariabil
Articulat	brumul	invariabil
Genitiv-Dativ	brumului	invariabil
Vocativ	brumule	invariabil

1. perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online