semnal
Variante
Etimologie
Din franceză signal (după semn).
Pronunție
- AFI: /sem'nal/
Substantiv
| Declinarea substantivului semnal | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | semnal | semnale |
| Articulat | semnalul | semnalele |
| Genitiv-Dativ | semnalului | semnalelor |
| Vocativ | semnalule | semnalelor |
- semn convențional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne, folosite pentru a transmite la distanță o înștiințare, o informație, un avertisment, o comandă etc.
- sunet convențional de recunoaștere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio.
- sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea sau încetarea bătăii la vânătoare.
- (rar) fluier mic de metal cu care se dau semnale; semnal dat cu acest fluier.
- (fig.) tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni ori îi servește ca impuls.
- (psih.) indiciu al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul scoarței cerebrale, determină organismul să reacționeze într-un anumit fel.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- semnal topografic
- semnal luminos, semnal electric
- semnal de cale ferată
- semnal rutier
- semnal de alarmă
- semnal orar
Expresii
- A da semnalul = a lua inițiativa, a face începutul într-o acțiune, a da tonul
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online