bușon

română

Etimologie

Din franceză bouchon.

Pronunție

• AFI: /bu'ʃon/

Substantiv

Declinarea substantivului bușon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bușon	bușoane
Articulat	bușonul	bușoanele
Genitiv-Dativ	bușonului	bușoanelor
Vocativ	bușonule	bușoanelor

1. dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent.
2. piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric.

Cuvinte derivate

• îmbușona

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online