bucățeli
română
Etimologie
Din bucățele (pluralul lui bucățică).
Pronunție
- AFI: /bu.kə.ʦe'li/
Verb
| Conjugarea verbului bucățeli | |
| Infinitiv | a bucățeli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
bucățelesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bucățelească |
| Participiu | bucățelit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (reg.) a îmbucătăți.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online