bufeu

română

Etimologie

Din franceză bouffée.

Pronunție

• AFI: /buˈfew/

Substantiv

Declinarea substantivului bufeu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bufeu	bufeuri
Articulat	bufeul	bufeurile
Genitiv-Dativ	bufeului	bufeurilor
Vocativ	bufeule	bufeurilor

1. răbufnire subită, puternică și trecătoare de febră, puls accelerat, palpitații, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice.
2. aer care iese pe gură.
3. mișcare bruscă și trecătoare, acces, răbufnire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online