burnuz

română

Etimologie

Din turcă burnuz (Șeineanu, II, 64), păstrat în limba literară datorită întâlnirii cu franceză bournous.

Pronunție

• AFI: /burˈnuz/

Substantiv

Declinarea substantivului burnuz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	burnuz	burnuzuri
Articulat	burnuzul	burnuzurile
Genitiv-Dativ	burnuzului	burnuzurilor
Vocativ	burnuzule	burnuzurilor

1. manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii.
2. (reg.) scurteică pe care o poartă țărancele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online