glugă

română

Etimologie

Din bulgară гугла (gugla).

Pronunție

• AFI: /'glu.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului glugă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	glugă	glugi
Articulat	gluga	glugile
Genitiv-Dativ	glugii	glugilor
Vocativ	glugă	glugilor

1. obiect de îmbrăcăminte în formă de pungă conică, care acoperă capul pentru a-l feri de ploaie, de frig etc.
2. grămadă de snopi, de știuleți de porumb sau de mănunchiuri de cânepă, care se așază în picioare, în forma unei stive conice.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online