butalcă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /bu'tal.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului butalcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	butalcă	butălci
Articulat	butalca	butălcile
Genitiv-Dativ	butălcii	butălcilor
Vocativ	butalcă	butălcilor

1. unealtă de lemn constituită dintr-o bară cilindrică subțire cu două plăci fixate în cruce la unul dintre capete, folosită la fărâmițarea cheagului de lapte în vederea formării cașului și a eliminării zerului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bucălat
• buclata

Referințe

• DEX '98 via DEX online