cârcotă

română

Etimologie

Din verbul a cârcoti. Confer sârbo-croată krkotja („lipsă de mlădiere, inflexibilitate”).

Pronunție

• AFI: /ˈkɨr.ko.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cârcotă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârcotă	cârcote
Articulat	cârcota	cârcotele
Genitiv-Dativ	cârcotei	cârcotelor
Vocativ	cârcotă	cârcotelor

1. (pop. și fam.) neînțelegere, ceartă, gâlceavă.

Cuvinte derivate

• cârcotaș

Cuvinte apropiate

• cârcoti

Locuțiuni

• (loc.vb.) a intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catârco
• cracato

Referințe

• DEX '98 via DEX online