cârmi

română

Etimologie

Din slavă (veche) krŭmiti.

Pronunție

• AFI: /kɨr'mi/

Verb

Conjugarea verbului cârmi
Infinitiv	a cârmi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cârmesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cârmească
Participiu	cârmit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a manevra cârma unei ambarcații, a unei nave, schimbând direcția de mers; (p.gener.) a o coti, a o lua în altă parte.
2. (v.intranz.) (fig.) (rar) a se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte.

Cuvinte derivate

• cârmeală
• cârmire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crima
• acrim
• răcim

Referințe

• DEX '98 via DEX online