crimă
Etimologie
Din franceză crime.
Pronunție
- AFI: /'kri.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului crimă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | crimă | crime |
Articulat | crima | crimele |
Genitiv-Dativ | crimei | crimelor |
Vocativ | crimă | crimelor |
- infracțiune care reprezintă un grad ridicat de pericol și pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari; (spec.) omor.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online