cârnit

română

Etimologie

Din a cârni.

Pronunție

• AFI: /kɨr'nit/

Substantiv

Declinarea substantivului cârnit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârnit	cârnituri
Articulat	cârnitul	cârniturile
Genitiv-Dativ	cârnitului	cârniturilor
Vocativ	cârnitule	cârniturilor

1. faptul de a cârni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crinta
• criant
• înțarc
• răcnit

Referințe

• DEX '98 via DEX online