crintă

română

Etimologie

Din bulgară криниц (krinica).

Pronunție

• AFI: /'krin.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului crintă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crintă	crinte
Articulat	crinta	crintele
Genitiv-Dativ	crintei	crintelor
Vocativ	crintă	crintelor

1. vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârnit
• criant
• înțarc
• răcnit

Referințe

• DEX '98 via DEX online