căca
Vezi și : caca |
Etimologie
Din latină cacāre. Confer italiană cacare, provensală, spaniolă, portugheză, catalană cagar, franceză chier.
Pronunție
- AFI: /kə'ka/
Verb
Conjugarea verbului (se) căca | |
Infinitiv | a (se) căca |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cac |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cace |
Participiu | căcat |
Conjugare | I |
- (v.intranz. și refl.) (câteodată și v.tranz.) a defeca.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (vulg.) A căca steagul = a se afla într-o mare încurcătură; a avea necazuri mari
- (vulg.) A se căca împrăștiat = a) a avea diaree; b) a minți, a susține lucruri neadevărate; c) a speria
- (vulg.) A se căca pe el = a) defeca în chiloți / în izmene etc.; b) a se grozăvi, a se lăuda; c) a minți, a duce cu vorba; d) a se speria
Traduceri
a defeca
|
|